Sfarsitul generalei-ULTIMA ZI

Nu ne imaginam ca in aceasta zi va fi atat de ravasitoare.Trebuia sa fie strigat catalogul pentru ULTIMA DATA in sala de sport , unde erau prezenti toti elevii clasei a VIII-a , profesorii si unii parintii. Dupa cuvintele minunate spuse de catre doamna directoare Dinca, de catre diriginti, de catre alti profesori…toata sala era trista, peste tot se auzeau suspine si care mai de care se imbratisau. Cei din clasa noastra plangeau cu totii, atat fetele cat si baietii. Baietii duri, care voiau mereu sa para irezistibili, acum s-au lasat prada lacrimilor si tristetii produsa de despartire. Ne spuneam unii altora ca ne va fi dor unul de altul, ca ne vor lipsi mult glumele si dragostea lui dirigu’, precum si atmosfera destinsa din clasa. De asemenea, domnul diriginte, cel recunoscut pentru zambetul si glumele dansului, acum ne imbratisa si plangea. Nici acum nu ne vine sa credem ca l-am vazut in aceasta ipostaza, el fiind cel care ne facea mereu sa radem oricat de suparati eram. Daca am devenit mai vesele, mai optimeste, mai relaxate la scoala, totul se datoreaza dansului.
Nu putem descrie in cuvinte ce am simtit si ce importanti au fost acei patru ani pentru dezvoltarea noastra intelectuala si spirituala. Aici am invatat cu adevarat ce inseamna integrarea intr-o comunitate, acceptarea celui de langa noi asa cum este, ce inseamna daruirea in munca, competitia , dar si cooperarea. Aici a fost o continuare a celor 7 ani de acasa daca putem spune asa.Chiar si acum cand ne amintim de acea zi ne trec fiori si parca resimtim o farama din ce am simtit atunci. Doar ca de data aceasta prin ochii mintii si prin amintirea acelei zile de neuitat. Ne-am scris cateva cuvinte pe vestele de la uniforme sau pe cate un tricou, ca peste anis a avem o mica amintire palpabila!