Se mai gaseste azi de munca?

Toată lumea din jurul nostru caută un loc de muncă. Fiecare se bucură când dă Dumnezeu să sune telefonul şi să fie invitat la un interviu. Ne uităm cu disperare să vedem dacă ne-a mai vizualizat cineva cv-ul şi descoperim cu dezamăgire că din 30 de aplicări avem 5 vizualizări. Te gândeşti dacă mai are rost să aplici, că oricum nimeni nu le deschide şi doar ai auzit la tv că majoritatea sunt postate la mişto ca sa pară că firma are „activitate intensă”. Dar continui să speri şi să aplici. „Hai sa încercăm la intershipuri şi voluntariate, aici trebuie să sune”, gândeşti entuziasmat. Observi cu stupoare cum entuziasmul iniţial moare, pentru că nici de aici nu face telefonul ţârrrrrrrrrrrr! Te cam resemnezi. Dar românule perseverent şi tot încearcă şi se gândeşte să nu se dea bătut. Cred ca vă sună familiar tot ce scriem.
Am fost si noi la interviuri. Nu multe, că am tot căutat experienţa aceea şi nu am gasit-o de nici o culoare. S-a ascuns nesimţita. Că noi am fost studente silitoare, ne-am dus la cursuri , am luat note mari la examene, am participat la conferinţe internaţionale şi ne-am gandit că ori învătăm , ori muncim. Şi am ales greşit, se pare.Să revenim la minunatele interviuri. La unul dintre ele, am fost chemate amândouă în aceeaşi zi, culmea şi aceeaşi oră. Când am ajuns acolo, sala era plină. Toată lumea aştepta să înceapă. După o oră de descriere a minunatei firme, a realizărilor ei şi a competenţei de care dă dovadă, am aflat că ce era postat pe net nu avea legătură cu ce trebuia să facem aici. Ca la noi, una scrie, alta este! Apoi am participat , pe rând la un interviu pentru operator sondaje de opinie. Am aflat salariul, care era mic, dar acceptabil ţinînd cont că nu se găsea nimic. Fericite, aşteptam să aflăm mai multe. Era tot un interviu de grup, aşa că fiecare întreba ce îl interesa. Aşadar, am aflat cu „încântare”că trebuie să plătim noi 6% din cei 16% impozit, că ne plătim şi 5.5% sănătatea şi ca să fie un tablou întreg, în caz că nu strângem numărul de chestionare cerut, suntem sancţionaţi sau dacă depăşim pauzele de 5 minute la o oră,care se calculează per total(pe lună) suntem iar sancţionaţi. Ne bufnea râsul şi ne întrebam cu ce bani mai rămânem. Şi totuşi, în ciuda tuturor acestora, erau foarte mulţi care doreau să muncească chiar şi în condiţiile acestea. Ceea ce este foarte trist. Mimi a participat la un interviu pentru secretară. Pe lângă întrebările unui interviu obişnuit, a avut şi o probă practică. A trebuit să posteze nişte anunţuri pe internet. Plictisită, dar fericită că în sfârşit a terminat postările şi că poate pleca, anuntă că şi-a îndeplinit sarcina. Angajatorul, fericit şi el că a găsit pe cineva care să lucreze treaba firmei rapid şi eficient, a mai însărcinat-o cu alte anunţuri. Cred ca a vrut să ăi testeze rezistenţa la plictiseală. Normal că nu a mai sunat-o , că doar dacă fac mereu interviuri, işi fac şi ei treaba.
Merge să cântăm cu toţii melodia aceea „Vreau o ţară ca afară…..” Spor la găsit joburi!